Treceți la conținutul principal

Vrem să avem aceeași viață

„Vrem să avem aceeași viață” acesta este mesajul cu care au venit tinerii cu dizabilități intelectuale în cadrul expoziție  de fotografie:„Lumea așa cum o văd Eu”.Astăzi de ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități Keystone Moldova în parteneriat cu Ministerul Muncii au lansat expoziția de fotografie a tinerilor cu dizabilități care au fost integrați în familii de plasament. Aceștia au făcut poze la lumea ce îi înconjoară, lumea de care au fost lipsiți fiind închiși în instituții specializate unde nu au văzut nimic, și nu au învățat nimic după cum ne spune Elizaveta Stratulat manager de caz și asistent social.
La expoziție au fost prezenți fotografii și familiile acestora, toți participanții au primit în dar cite un aparat foto pentru a continua să facă poze. Doamna Vera mama lui Dima Topciu unul din fotografi a spus că este extreme de bucuroasă că fiul său este acasă acum, căci:„el este singurul bărbat în casă, el adduce bani, alimente și ajută la treburile casnice, acum el este cel care întreține familia”. Dima Topciu cu zîmbetul pe buze ne arată pozele făcute de el, sunt simple dar cu o încărcătură emoțională mare, căci acum el poate vedea lumea. Ne zîmbește și spue că îi place să fotografieze și o va face în continuare acum are un aparat foto.Toți autorii de fotografii au peste 18 ani, dar abia acum sunt integrați în societate, învățînd să citească, să lucreze și să trăiască. Căci ieșind din instituțiile specializate ei descoperă lumea de care au fost lipsți. Fiecare stand cu poze avea lipite diverse mesaje precum: Vreau să am o viață demnă; Vreau să învăț; Eu pot să muncesc; Suntem la fel…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...

Colțișor de rai!!!

Patria este ceva ce ține de individ, fiecare persoană înțelegând-o în propriul mod. Dar toți avem o țară unde ne-am născut, unde mergem pe drumuri, zâmbim și ne bucurăm de viață. Pentru mine este Moldova, țara minunilor ( nu prima dată se spune), ceea ce este caracteristic pentru ea sunt drumurile bune, justiție corectă și dreptatea persistentă…  Este ceva util să știm că fiecare achităm impozite pentru a avea un trai decent. Sau pentru a ridica situația materială a conducerii, care se află într-o criză continuă de flămânzeală de bani. Această flămânzeală este oprită cu hrană din impozite ale simplului cetățean și ale persoanelor juridice. Dar banii pe care îi achită cetățenii sunt din salariul minim, care speră că va fi primit la timp. Însă această problemă nu este interesantă pentru stat, căci sunt casinouri care achită destui bani pentru a mulțumi ,,101 de oameni care se chinuie zi și noapte pentru a ridica bunăstarea poporului” (cum spune un profesor de-al meu). Dar e...
Copii sunt florile vietii, ei sunt cele mai frumoase si mai scumpe comori ce exista pe lume.Dar din pacate nu toti parintii inteleg asta fiindca sunt foarte multi copii abandonati.Republica Moldova nu este o exceptie ,doar ca spre deosebire de alte tari la noi in tara sunt doua tipuri de abandon.Primul se refera la parintii care isi parasesc copii de la nastere din diferite motive, acesti copii fiind repartizati la diferite institutii si daca nu sunt adoptati atunci toti au aceeasi soarta ORFELINATUL. Al doilea tip de abandon foarte raspindit se refera la parintii care isi parasesc copii pentru a pleca la munca in strainatate.Din pacate in cuda faptului ca acesti copii sunt lasati in grija cuiva ei cresc de sinestatator STRADA FIIND EDUCATORUL SI IDRUMATORUL LOR.Dar cel mai rau reprezinta faptul ca acest fapt ia amploare cifra celor abandonati crescind pe zi ce trece.Totusi consider ca pentru a rezolva aceasta situatie este necesar de un efort comun,fiindca toti ne n...