Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2012

Cum să dai o replică bună?

O replic ă bună de la Mihaela Gherasim    Studenții de la jurnalism, anul 2, ULIM au avut parte de încă o întrevedere destul de plăcută. De data aceasta prezentatoarea emisiunii ,,Replica”, difuzată la Prime Tv, Mihaela Gherasim. S-a dovedit că practica bate gramatica. De data asta a spus-o și Mihaela. Ne-a vorbit foarte multe despre viața de jurnalist, cum trebuie să fie unul de succes și de ce este nevoie ca să fii unul.  A început simplu și convingător să ne povestească cum a ajuns ea la facultatea de jurnalism și cum, prin muncă asiduă, a reușit să ajungă unde este. Sursele bune sunt cheia subiectelor bune. Asta presupune să ne cultivăm nişte relaţii bune cu surse strategice. Principiul este valabil pentru toţi jurnaliştii, mai ales că, pe bună dreptate. Printre calităţile unui bun jurnalist se enumără şi cunoaşterea publicului şi respectul față de acesta, adică simţul informaţiei. Mihaela a recunoscut: ,,ca să fii un bun jurnalist, trebuie să-ți placă ceea ce faci”

Feminitatea cea de toate zilele

Feminitatea pe cale de dispari ție       Ieri navigam pe un sait de socializare, când am dat peste o poza. O poză care la prima vedere părea haioasă, dar cu multiple subînțelesuri. Personajele principale erau o fată și un băiat. Fata ducea bagajul cel mare, în timp ce băiatul se ”chinuia„ cu gentuța ei micuță. Da, poate băiatul nu avea dreptul să ducă greutăți după vreo eventuală operație. Dar nu asta m-a șocat, ci faptul că feminitatea se pierde, dispare, se evaporează.    Din păcate, trăim într-un secol în care se poartă femeile dure, femeile independente, femeile atotputernice. Femeile simple nu mai sunt la modă. Unul dintre lucrurile neplăcute pe care societatea modernă le-a impus populației de gen feminin este o obsesie pentru perfecțiune. Într-un efort constant de-a fi adorată, femeia adesea se stresează încercând să fie independentă, cât mai puternică și cât mai solidă. Auzim tot mai des de  femei cu copii părăsite de soț, femei tratate fără respect. Și poate din cauz

Despre jurnalism cu jurnaliști

Despre jurnalism cu Constantin Tănase    Sunt studentă la jurnalism, anul II, Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM). Recent am avut fericita ocazie de-a ne întâlni cu editorialistul Constantin Tănase. Vizita în redacția Timpul a fost un imbold mare de-a fi receptivi și de-a pune întrebări ce ne interesau. Teoria de la facultate e una, dar să stai de vorbă cu omul care are atâta experiență în domeniul jurnalismului, înseamnă cu totul altceva. În timpul întâlnirii am fost interesați despre munca de jurnalist, despre viața presei din Moldova, dacă totuși meseria noastră este o problemă de talent și de noroc.    Se zice că “norocul ne d ă spre folosință multe lucruri, dar nu ne dăruiește nimic ”, (Publius Syrus) de aceea am cerut sfaturile Dl T ănase. Acesta a afirmat că-n jurnalism cel mai important este să te documntezi din sursele de calitate. Mereu să verifici și să fii un Toma Necredinciosu. Iar jur

Te încântă marea la ore matinale?

Te încântă marea la ore matinale?    Marea este asemenea artei, pentru că este în stare să păstreze unele tipare mai esențiale pentru mult, mult timp. Destinul mării este asemenea cu cel al jurnalistului. Atât mării, cât și jurnalistului le este dat să se zbuciume, să se tulbure ca niște titani în plină zămislire. Însă la ore matinale se străvăd în lumină, te încântă, te farmecă, le admiri creația... Dar nici prin gând nu-ți va trece ce zbucium au avut de suferit. O noapte întreagă au trecut prin furtuni pentru a fi admirați dimineața.     Marea e un simbol al dinamicii, iar jurnalistul e un preot al libertății și hamal al dreptății. Mă-ntreb de ce mereu marea ne poate încânta la ore matinale? Să fie oare o iluzie a omului. Sau o necesitate de-a o admira? Cred că este o trebuință continuă a sufletului omenesc, unul din principiile fără de care n-am putea exista.    -Admirați marea și creația ei, fiindcă a avut o noapte de zbucium și suferinți.         Cu respect, Olga Stern