Treceți la conținutul principal

Feminitatea cea de toate zilele


Feminitatea pe cale de dispariție
  
   Ieri navigam pe un sait de socializare, când am dat peste o poza. O poză care la prima vedere părea haioasă, dar cu multiple subînțelesuri. Personajele principale erau o fată și un băiat. Fata ducea bagajul cel mare, în timp ce băiatul se ”chinuia„ cu gentuța ei micuță. Da, poate băiatul nu avea dreptul să ducă greutăți după vreo eventuală operație. Dar nu asta m-a șocat, ci faptul că feminitatea se pierde, dispare, se evaporează.
   Din păcate, trăim într-un secol în care se poartă femeile dure, femeile independente, femeile atotputernice. Femeile simple nu mai sunt la modă.
Unul dintre lucrurile neplăcute pe care societatea modernă le-a impus populației de gen feminin este o obsesie pentru perfecțiune. Într-un efort constant de-a fi adorată, femeia adesea se stresează încercând să fie independentă, cât mai puternică și cât mai solidă. Auzim tot mai des de  femei cu copii părăsite de soț, femei tratate fără respect. Și poate din cauza asta s-a ajuns ca femeia secolului XXI să nu-și permită să aibă momente de slăbiciune. Dar, mă-ntreb dacă se merită independența oarbă a tuturor contraslăbiciunilor feminine. Dacă să fii puternică ar însemna să duci bagajul, iar el să ducă gentuța. Mai bine rămâi demodată și mai roșești atunci când ți se face un compliment.



 
   Cât de greu a devenit să atingi feminitatea. Și cât de puține femei mai visează la ea.
Dragele mele, putem fi puternice, fiind și slabe, doar acceptând protecția unui bărbat. Fiți feminine, purtați rochițe colorate, purtați femeia din voi. Fiți naturale, deoarece asta e la modă. Inteligența, eleganța, feminitatea nu le pierdeți.
Nu-i așa că e minunat să fii femeie... feminină?



       Cu respect, Olga Sternițchi

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Omar Khayyam și lumea rubayatelor

Lumea ascunsă a rubayatelor lui Omar Khayyam   Recent, la o oră de curs, profesorul meu a rostit un  nume sofisticat dotat de o echilibristică străină. În integritatea sa acest nume sună cam așa: Omar Khayyam.  ,, Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.” poză simbol De la această sintagmă poetica a început o altă viață în mine. Mi-am zis: ,, din această seară mă duc să-l caut, să-l descopăr pe Omar Khayyam. O să-i deschid ușa inimii mele, pentru ca să intre lumina rubayatelor sale.” După o zi întreagă de vuiet și fierbințeală din microbusele arhipline, liniștea nopții și curgerea domoală a versurilor din rubayate m-au vrăjit cu desăvârșire. Am descoperit un Univers unde se adună și se plămădesc gânduri mărețe, gânduri sincere, gânduri simple... Aceste rubayate au o taină a lor care cuprind o stare de spirit, niște amintiri, o viață de om: ,,Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe