Treceți la conținutul principal

Susținere

Poză simbol, sursa google
În viață fiecare dintre noi trece prin diverse momente: dificile, frumoase, triste, memorabile... Acele frumoase și memorabile de obicei se petrec atunci când ești în cercul prietenilor, familiei. Dar cine ne susține atunci când avem nevoie, în  momente triste și dificile, când avem nevoie să fim ținuți în brațe, mângîiați și încurajați.

E logic să ne gândim că persoanele care sunt omniprezenți  în toate momentele vieții, sunt părinții, dar realitatea e alta. Atunci când copiii fac primii pași în viața reală deseori părinții lipsesc pentru a-i susține. Cei ce ne sunt aproape sunt prieteni, amici sau necunoscuți.

Atunci când trebuie să facem mici alegeri suntem lipsiți de sfatul părinților, aceștia punând accentul pe starea noastră materială și nu pe educație, prezență în viață. Eu sunt un copil fericit căci părinții mei, niciodată nu au plecat la muncă peste hotare, ei au lucrat acasă și ne-au fost aproape.

Dar sunt o mulțime mare, care sunt lipsiți de părinți, fac alegeri bune sau rele fără știința acestora. Prietenii, gașca , strada le este adevărata casă, căci aici găsesc sprijin și un fel de dragoste. E bine când această gașcă e bună, dar când nu e...

Deci e cert că fiecare dintre noi avem nevoie de sprijin, avem nevoie de sfaturi, de dojeneli și de zâmbete în cercul de familie. Căci familia ne face mai buni și mai puternici.
Dar dacă știi pe cineva care are nevoie de susțienere, atunci fă-o, căci un simplu zâmbet poate fi întocmai acel balsam pentru suflet, de care are nevoie. Iar să zâmbești și să spui un cuvânt cald e plăcut și apreciat de toți.

Susținere e tocmai cuvântul și acțiunea de care avem nevoie fiecare. Hai să fim mai buni și să ne susținem reciproc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...

Colțișor de rai!!!

Patria este ceva ce ține de individ, fiecare persoană înțelegând-o în propriul mod. Dar toți avem o țară unde ne-am născut, unde mergem pe drumuri, zâmbim și ne bucurăm de viață. Pentru mine este Moldova, țara minunilor ( nu prima dată se spune), ceea ce este caracteristic pentru ea sunt drumurile bune, justiție corectă și dreptatea persistentă…  Este ceva util să știm că fiecare achităm impozite pentru a avea un trai decent. Sau pentru a ridica situația materială a conducerii, care se află într-o criză continuă de flămânzeală de bani. Această flămânzeală este oprită cu hrană din impozite ale simplului cetățean și ale persoanelor juridice. Dar banii pe care îi achită cetățenii sunt din salariul minim, care speră că va fi primit la timp. Însă această problemă nu este interesantă pentru stat, căci sunt casinouri care achită destui bani pentru a mulțumi ,,101 de oameni care se chinuie zi și noapte pentru a ridica bunăstarea poporului” (cum spune un profesor de-al meu). Dar e...
Copii sunt florile vietii, ei sunt cele mai frumoase si mai scumpe comori ce exista pe lume.Dar din pacate nu toti parintii inteleg asta fiindca sunt foarte multi copii abandonati.Republica Moldova nu este o exceptie ,doar ca spre deosebire de alte tari la noi in tara sunt doua tipuri de abandon.Primul se refera la parintii care isi parasesc copii de la nastere din diferite motive, acesti copii fiind repartizati la diferite institutii si daca nu sunt adoptati atunci toti au aceeasi soarta ORFELINATUL. Al doilea tip de abandon foarte raspindit se refera la parintii care isi parasesc copii pentru a pleca la munca in strainatate.Din pacate in cuda faptului ca acesti copii sunt lasati in grija cuiva ei cresc de sinestatator STRADA FIIND EDUCATORUL SI IDRUMATORUL LOR.Dar cel mai rau reprezinta faptul ca acest fapt ia amploare cifra celor abandonati crescind pe zi ce trece.Totusi consider ca pentru a rezolva aceasta situatie este necesar de un efort comun,fiindca toti ne n...