Treceți la conținutul principal

Stația Absurdului Social


     Aș putea afirma cu certitudine că perioada de astăzi este TIMPUL RARISIMULUI.

În prezent lucrurile simple au devenit atât de rare încât ți se par cu duble sensuri. Lucrurile simple par mai complicate acum decât cu un veac înainte. Cele mai obișnuite situații s-au transformat în interpretări greșite sau, cine știe, poate mai adevărate decât adevărul propriu-zis.

Timpul când  vezi câțiva copii jucându-se afară, crezi că aceștia nu au calculator acasă.

Dacă mergi pe stradă și întâlnești îndrăgostiți prin parc cu flori, te gândești că aceștia sunt la prima întâlnire.

Dacă cineva, o persoană publică, face un act de binefacere, atunci zici că acesta e PR.

Am ajuns la timpurile când cineva dacă  te ajută, parcă știi că acea persoană vrea ceva de la tine.

foto: Olga Sternițchi
Dacă cineva postează o fotografie cu iubitul/ iubita pe o rețea de socializare, atunci persoana în cauză vrea să o facă geloasă/gelos pe fosta/fostu.




O trăim și pe asta când o fată sau un băiat citește în transportul public, atunci cu siguranță ea/el o face doar ca să impresioneze pe cineva sau că este un ,,deștept” ce nu poate să citească acasă.

Și lista este fără sfârșit, dar nu scriu mai departe, mă gândesc că cineva poate să continue.

foto: Olga Sternițchi
Nu știu de ce se întâmplă toate astfel. Să fie oare logica de-a nu crede pe nimeni până nu vezi. Poate da, poate nu. Sau lucrurile firești au încetat să fie realizate? 

Citim atât de rar, încât ne pare o modă nouă să fii cu o carte în mâini. Oare am uitat cum e să dărui și să primești flori, încât s-a transformat într-un moft femenin obiceiul? Vedem atât de rar copii pe stradă fără telefoane mobile, laptop-uri, i-pod-uri, încât ne mirăm de cei care au ieșit cu mingea afară?

Nu e nimeni vinovat de cele care se întâmplă. Vinovăția stă doar în ceea ce credem, vedem, auzim, simțim, doar că nimic din asta cu adevărat nu este văzut, auzit și simțit. Trăim timpul când nu mai credem nimic, nu auzim, nu simțim. 

Am ajuns la destinația finală, cea care poartă pecetea unui vis fără aripi- Stația Absurdului Social.

Cu respect, Olga Sternițchi


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...

Deborah Cali: Moldova Are Talent este o oportunitate pentru mine.

Deborah Cali una din participantele show-ului  Moldova are Talent, s-a  născut în Italia într-un mic orășel lîngă Roma Giardini di Corcolle.  A studiat doi ani la Universitatea din Roma TRe to DAMS Artă Muzică și Cinema. A înțeles că este benefic pentru viața dar și muzica ei, astfel își continuă studiile la o școală privată de muzică cu profesorul Francesco Mecorio, cum spune Deborah cel mai bun profesor din lume. În același timp își cîștigă bani, cu ajutorul pasiunii sale muzica, căci cîntă la diverse evenimente, nunți, petreceri…. Îi place muzica, trăiește prin muzică, iar părinții o încurajează și o susțin. Astfel primul CD la înregisrat la vîrsta de 9 ani, și a plîns cuprinsă de emoție. Pe lîngă muzică mai practică și dansul latino american, participă la diverse concursuri, uneori cîștigă. „Moldova Are Talent este o oportunitate pentru mine. Sincer nu m-am gîndit că la un proiect European voi avea așa ocazie. A fost minunat, trebuie să mulțumesc prietrnil...