În prezent lucrurile simple au devenit atât de
rare încât ți se par cu duble sensuri. Lucrurile simple par mai complicate acum
decât cu un veac înainte. Cele mai obișnuite situații s-au transformat în
interpretări greșite sau, cine știe, poate mai adevărate decât adevărul
propriu-zis.
Timpul când
vezi câțiva copii jucându-se afară, crezi că aceștia nu au calculator
acasă.
Dacă mergi pe stradă și întâlnești îndrăgostiți
prin parc cu flori, te gândești că aceștia sunt la prima întâlnire.
Dacă cineva, o persoană publică, face un act de
binefacere, atunci zici că acesta e PR.
Am ajuns la timpurile când cineva dacă te ajută, parcă știi că acea
persoană vrea ceva de la tine.
foto: Olga Sternițchi |
Dacă cineva postează o fotografie cu iubitul/
iubita pe o rețea de socializare, atunci persoana în cauză vrea să o facă
geloasă/gelos pe fosta/fostu.
O trăim
și pe asta când o fată sau un băiat citește în transportul public, atunci cu
siguranță ea/el o face doar ca să impresioneze pe cineva sau că este un
,,deștept” ce nu poate să citească acasă.
Și lista
este fără sfârșit, dar nu scriu mai departe, mă gândesc că cineva poate să
continue.
foto: Olga Sternițchi |
Nu știu
de ce se întâmplă toate astfel. Să fie oare logica de-a nu crede pe nimeni până
nu vezi. Poate da, poate nu. Sau lucrurile firești au încetat să fie realizate?
Citim atât de rar, încât ne pare o modă nouă să fii cu o carte în mâini. Oare
am uitat cum e să dărui și să primești flori, încât s-a transformat într-un
moft femenin obiceiul? Vedem atât de rar copii pe stradă fără telefoane mobile,
laptop-uri, i-pod-uri, încât ne mirăm de cei care au ieșit cu mingea afară?
Nu e
nimeni vinovat de cele care se întâmplă. Vinovăția stă doar în ceea ce credem,
vedem, auzim, simțim, doar că nimic din asta cu adevărat nu este văzut, auzit
și simțit. Trăim timpul când nu mai credem nimic, nu auzim, nu simțim.
Am ajuns
la destinația finală, cea care poartă pecetea unui vis fără aripi- Stația
Absurdului Social.
Cu respect, Olga Sternițchi
Comentarii
Trimiteți un comentariu