Treceți la conținutul principal

Stația Absurdului Social


     Aș putea afirma cu certitudine că perioada de astăzi este TIMPUL RARISIMULUI.

În prezent lucrurile simple au devenit atât de rare încât ți se par cu duble sensuri. Lucrurile simple par mai complicate acum decât cu un veac înainte. Cele mai obișnuite situații s-au transformat în interpretări greșite sau, cine știe, poate mai adevărate decât adevărul propriu-zis.

Timpul când  vezi câțiva copii jucându-se afară, crezi că aceștia nu au calculator acasă.

Dacă mergi pe stradă și întâlnești îndrăgostiți prin parc cu flori, te gândești că aceștia sunt la prima întâlnire.

Dacă cineva, o persoană publică, face un act de binefacere, atunci zici că acesta e PR.

Am ajuns la timpurile când cineva dacă  te ajută, parcă știi că acea persoană vrea ceva de la tine.

foto: Olga Sternițchi
Dacă cineva postează o fotografie cu iubitul/ iubita pe o rețea de socializare, atunci persoana în cauză vrea să o facă geloasă/gelos pe fosta/fostu.




O trăim și pe asta când o fată sau un băiat citește în transportul public, atunci cu siguranță ea/el o face doar ca să impresioneze pe cineva sau că este un ,,deștept” ce nu poate să citească acasă.

Și lista este fără sfârșit, dar nu scriu mai departe, mă gândesc că cineva poate să continue.

foto: Olga Sternițchi
Nu știu de ce se întâmplă toate astfel. Să fie oare logica de-a nu crede pe nimeni până nu vezi. Poate da, poate nu. Sau lucrurile firești au încetat să fie realizate? 

Citim atât de rar, încât ne pare o modă nouă să fii cu o carte în mâini. Oare am uitat cum e să dărui și să primești flori, încât s-a transformat într-un moft femenin obiceiul? Vedem atât de rar copii pe stradă fără telefoane mobile, laptop-uri, i-pod-uri, încât ne mirăm de cei care au ieșit cu mingea afară?

Nu e nimeni vinovat de cele care se întâmplă. Vinovăția stă doar în ceea ce credem, vedem, auzim, simțim, doar că nimic din asta cu adevărat nu este văzut, auzit și simțit. Trăim timpul când nu mai credem nimic, nu auzim, nu simțim. 

Am ajuns la destinația finală, cea care poartă pecetea unui vis fără aripi- Stația Absurdului Social.

Cu respect, Olga Sternițchi


Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Colțișor de rai!!!

Patria este ceva ce ține de individ, fiecare persoană înțelegând-o în propriul mod. Dar toți avem o țară unde ne-am născut, unde mergem pe drumuri, zâmbim și ne bucurăm de viață. Pentru mine este Moldova, țara minunilor ( nu prima dată se spune), ceea ce este caracteristic pentru ea sunt drumurile bune, justiție corectă și dreptatea persistentă…  Este ceva util să știm că fiecare achităm impozite pentru a avea un trai decent. Sau pentru a ridica situația materială a conducerii, care se află într-o criză continuă de flămânzeală de bani. Această flămânzeală este oprită cu hrană din impozite ale simplului cetățean și ale persoanelor juridice. Dar banii pe care îi achită cetățenii sunt din salariul minim, care speră că va fi primit la timp. Însă această problemă nu este interesantă pentru stat, căci sunt casinouri care achită destui bani pentru a mulțumi ,,101 de oameni care se chinuie zi și noapte pentru a ridica bunăstarea poporului” (cum spune un profesor de-al meu). Dar e...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Copii sunt florile vietii, ei sunt cele mai frumoase si mai scumpe comori ce exista pe lume.Dar din pacate nu toti parintii inteleg asta fiindca sunt foarte multi copii abandonati.Republica Moldova nu este o exceptie ,doar ca spre deosebire de alte tari la noi in tara sunt doua tipuri de abandon.Primul se refera la parintii care isi parasesc copii de la nastere din diferite motive, acesti copii fiind repartizati la diferite institutii si daca nu sunt adoptati atunci toti au aceeasi soarta ORFELINATUL. Al doilea tip de abandon foarte raspindit se refera la parintii care isi parasesc copii pentru a pleca la munca in strainatate.Din pacate in cuda faptului ca acesti copii sunt lasati in grija cuiva ei cresc de sinestatator STRADA FIIND EDUCATORUL SI IDRUMATORUL LOR.Dar cel mai rau reprezinta faptul ca acest fapt ia amploare cifra celor abandonati crescind pe zi ce trece.Totusi consider ca pentru a rezolva aceasta situatie este necesar de un efort comun,fiindca toti ne n...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe