Colțișor de rai!!!

Patria este ceva ce ține de individ, fiecare persoană înțelegând-o în propriul mod. Dar toți avem o țară unde ne-am născut, unde mergem pe drumuri, zâmbim și ne bucurăm de viață. Pentru mine este Moldova, țara minunilor ( nu prima dată se spune), ceea ce este caracteristic pentru ea sunt drumurile bune, justiție corectă și dreptatea persistentă…

 Este ceva util să știm că fiecare achităm impozite pentru a avea un trai decent. Sau pentru a ridica situația materială a conducerii, care se află într-o criză continuă de flămânzeală de bani. Această flămânzeală este oprită cu hrană din impozite ale simplului cetățean și ale persoanelor juridice. Dar banii pe care îi achită cetățenii sunt din salariul minim, care speră că va fi primit la timp.

Însă această problemă nu este interesantă pentru stat, căci sunt casinouri care achită destui bani pentru a mulțumi ,,101 de oameni care se chinuie zi și noapte pentru a ridica bunăstarea poporului” (cum spune un profesor de-al meu). Dar eu nu sunt mulțumită că ele împânzesc orașul, făcând un simplu drum spre facultate cu troleibusul, la fiecare stație se vede câte un casinou. Chiar de este lege ce interzice deschiderea casinou-rilor în apropierea stațiilor.

Sau de ce s-ar interesa de starea drumurilor dacă venitul de la repararea lor în fiecare an este considerabil de mare. Iar impozitul achitat de cetățeni de asemenea intră în buzunarele lor fără fund. Singura problemă ar fi că toți oamenii care se nasc sunt deja îndatorați statului, o nouă modă și o nouă etapă în dezvoltare, căci în alte state cei ce se nasc primesc un capital pentru a trăi decent, doar la noi ei sunt în minus fără a cheltui ceva. Oare așa viață le dorim noi urmașilor noștri???

Întrebarea este retorică căci răspunsul este logic, nu? Dar ce să facem pentru a trăi fericiți și sănătoși: să ne alimentăm corect, să aplecăm capurile, să nu auzim, să nu vedem…

Șirul poate continua fără sfârșit, dar nu va reprezenta soluția. Soluția este pe cât de simplă, pe atât de complicată. Trebuie să ne luăm în mâini (cum spunea cineva) și să vedem ce putem să facem noi pentru țara în care ne-am născut, pentru acest mic colțișor de rai.

Lume haide-ți să luptăm pentru viitorul nostru, care este în mâinile noastre.