Treceți la conținutul principal

Reportajul sau cum sa spunem povești la radio și nu numai

Jurnalismul a devenit un element indispensabil al vieții cotidiene. Acum el constituie ideologia contemporanietății, informația fiind aerul acesteia. Reportajul constituie o modalitate de redare a informației. Iar doamna Liliana Nicolae- una dintre cele mai bune jurnaliste de reportaje radio a susținut o lecție publică. Ce a avut loc în incinta ULIM-ului. Ea are în spate o carieră de invidiat. Activitatea de jurnalist a început-o din 1996 și continuă pînă astăzi. A colaborat în instituții media precum BBC WORLD, Mediafax, radio România, Dilema Veche... Deasemenea are și premii precum: pentru cel mai bun reportaj radio în 2003, ”Reporter European” în 2008, ”Cel mai bun articol de presă scrisă”...
Liliana în prezent este redactor la România Actualități, și ne-a povestit despre jurnalism, jurnalism radio și reportaj. ”Jurnalismul este o carte deschisă pentru toți” afirmă ea. Deci ca să devii jurnalist trebuie să ai dorință și să muncești cu tenacitate. Iar ca calități trebuie de cultivat abilitatea ”de a pune întrebări”, ”de a asculta” și ”de a transmite mai departe”. Deci trebuie doar de dezvoltat spiritul atenției, subtilității, unui bun psiholog și a unui bun povestitor. Căci fiecare poate fi jurnalist.

Reportajul este un gen al jurnalismului. El este o relatare, o povestire despre un eveniment sau despre niște evenimente la care reporterul a fost martor. Liliana însa denumește reportajul drept o poveste. Iar elementele esențiale sunt creativitatea, imaginația și originalitatea. Căci un reportaj poate fi o poveste din care unii învață cum este viața, alții cum să o trăiască. În același timp este o provocare pentru jurnalist. Reportajul trebuie să fie o combinație dintre informație, atmosferă și poveste. Cititorii, telespectatorii și ascultătorii sa fie intrigați și să urmărească tot reportajul. De exemplu, un reportaj radio trebuie să fie o poveste în sunete. E necesar de redat atmosfera evenimentului, de descris oamenii pe care îi vedem, ce simțim... Încît cei ce ascultă, privesc sau citesc să simtă o parte a evenimentului. Curajul să realizăm totul cît mai original să fie prietenul nostru fidel. Deasemenea am avut și ocazia de a asculta cîteva reportaje radio realizate de Liliana Nicolae. Îi mulțumim pentru ocazia de a fi studenți pentru o oră. Și îi urăm succese în continuare. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...

Omar Khayyam și lumea rubayatelor

Lumea ascunsă a rubayatelor lui Omar Khayyam   Recent, la o oră de curs, profesorul meu a rostit un  nume sofisticat dotat de o echilibristică străină. În integritatea sa acest nume sună cam așa: Omar Khayyam.  ,, Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.” poză simbol De la această sintagmă poetica a început o altă viață în mine. Mi-am zis: ,, din această seară mă duc să-l caut, să-l descopăr pe Omar Khayyam. O să-i deschid ușa inimii mele, pentru ca să intre lumina rubayatelor sale.” După o zi întreagă de vuiet și fierbințeală din microbusele arhipline, liniștea nopții și curgerea domoală a versurilor din rubayate m-au vrăjit cu desăvârșire. Am descoperit un Univers unde se adună și se plămădesc gânduri mărețe, gânduri sincere, gânduri simple... Aceste rubayate au o taină a lor care cuprind o stare de spirit, niște amintiri, o viață de om: ,,Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe...

Emilia Budeanu, câștigătoarea medaliei de aur la Campionatul Mondial la lupte libere: ,, Am muncit prea mult că să ajung la Campionatul Mondial și să pierd…”

Este cea care a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial de Lupte, tineret (U-20), Bulgaria. Avea vârsta de 10 ani când a făcut primul pas în lumea sportului. Iar de atunci îi este ca un stil de viață. De ce ales sportul și cum e să fii sportiv de performanță în Republica Moldova, aflați din interviul cu campioana mondială la lupte libere, Emilia Budeanu.  Cum se simte un moldovean când i-a medalia de aur la un Campionat Mondial? Aș putea spune doar mândru. Te simți împlinit, pentru că ai răsplată pentru tot efortul depus de mulți ani. Chiar dacă am luat aurul mă simt același om, nici nu mă simt mare ,,vedetă,,. Adică nu mă gândesc că am terminat aici și gata, nu mai am nimic de făcut. Mă voi antrena în același ritm cum am făcut-o până acum. În finala probei cu  Erin Simone Golston, concurenta ta din SUA, în prima repriză pierdeai cu scorul  2-7, ce te-a făcut să revii și să câștigi? La ce te gândeai în acel moment? Când am ieșit în finală cu americanca,...