Treceți la conținutul principal

              Dorul ne marchează atât ființa, cât și sinele

      Dor. Dacă vei deschide dicționarul explicativ la acest cuvânt neapărat vei citi că aceste trei litere cuprind, în dimesiunile lor concrete, un sentiment al cărui sens e infinit. E un fenomen ce nu poate fi explicat nici de filosofi, nici de poeți. Vei găsi în dreptul acestor buchii și dragoste, și melancolie, și alin, și dorință, și nostalgie. Chiar dacă le luăm pe toate împreună nu pot da o carateristică clară dorului nostru moldovenesc. Dorul, am aflat de la profesoara mea de română, e intraductibil. Adică nu are paralele și tangențe în alte limbi. 
     Trebuie să te naști pe-o gură de rai sau cel puțin pe-un picior de plai ca să știi că tu ești pecetluit pe suflet cu acest sentiment, Dor. Și în acest sens dorul devine una din caracteristicile cele mai importante ce ne marcehează poporul, ființa și sinele. 
     Dorul pentru poporul moldovenesc este o verigă care leagă ceea ce suntem cu ceea ce vrem să fim. Când ești atins de dor, materia și lucrurile încep să-și piardă valoarea. Nu te mai miră nimic și nimeni. Uiți ce însemnă frica. Moartea nu te mai sperie, iar Dumnezeu este mai aproape. Dorul ne face mai buni, mai perfecți.
     Dorurile moldovenești sunt multe, deși sunt purtate într-un singur dor. Avem dor de casă, dor de părinți, dor de ființa dragă. dar și dor de-o bere, dor de cireșe albe, dor de prieteni. Avem până și dorul de-a muri și de-a fi înmormântați acolo unde ne-am născut.
      Dacă nu ar fi această ancoră spirituală, Dorul, moldovenii mult mai ușor s-ar desprinde de vatră și-ar umple lumea. Din fericire această ancoră îi țintuiește locului, ca să rămână unde au fost. Și dacă s-au dus departe, Dorul, îi întoarce înapoi la obârșii.

       Cu respect, Olga Sternițchi
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Omar Khayyam și lumea rubayatelor

Lumea ascunsă a rubayatelor lui Omar Khayyam   Recent, la o oră de curs, profesorul meu a rostit un  nume sofisticat dotat de o echilibristică străină. În integritatea sa acest nume sună cam așa: Omar Khayyam.  ,, Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.” poză simbol De la această sintagmă poetica a început o altă viață în mine. Mi-am zis: ,, din această seară mă duc să-l caut, să-l descopăr pe Omar Khayyam. O să-i deschid ușa inimii mele, pentru ca să intre lumina rubayatelor sale.” După o zi întreagă de vuiet și fierbințeală din microbusele arhipline, liniștea nopții și curgerea domoală a versurilor din rubayate m-au vrăjit cu desăvârșire. Am descoperit un Univers unde se adună și se plămădesc gânduri mărețe, gânduri sincere, gânduri simple... Aceste rubayate au o taină a lor care cuprind o stare de spirit, niște amintiri, o viață de om: ,,Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe