Treceți la conținutul principal

Cerșitul o nouă meserie în vogă



Eu sunt o persoană emotivă și dacă am mai mulți bani la mine și cred că îmi ajung atunci fac o faptă bună și uneori le dau și cerșetorilor. Dar nu-mi place să o fac. De ce? Probabil fiindcă mă deranjează să merg pe stradă și să văd cum oamenii cer bani, iar în acest scop își arată diverse malformații pe care le au, sau au copii sau sunt însuși copiii.
Sunt originară dintr-un mic orășel din sudul Moldovei și acolo nu am întâlnit astfel de orori. Am văzut doar femei bătrâne care cerșeau dar se întâmpla foarte rar. Cînd am ajuns la Chișinău am început să-i întâlnesc mereu.

În fiecare zi când merg spre universitate în parcul din fața Catedralei întâlnesc doi cerșetori, un domn care mereu cere câte un leu, și o doamnă. Ambii sunt în stare să lucreze după părerea mea. Și ar putea să nu stea acolo, dar... Din acest motiv atât eu, dar și alte persoane mergând prin parc se încarcă cu emoții negative.
Același lucru îl întâlnesc pe stradă sau în piață, practic oriunde. Inclusiv la gările auto, acolo sunt cerșetori permanenți care intră în rutieră înainte de plecarea acestora și cer bani. Mereu invocă numele Domnului, unii au copii, alții cârje...
Ok, nu aș fi împotrivă să-i dau acel leu, dar i-am văzut în piață bând bere, iar copilul plângând. Păi la sigur fac trei lei pentru o pîine.
Oare unde este multstimabila noastră poliție, păi ea trece pe alături, se face că nu observă, sau la venirea lor cerșetorii o zbughesc. 

Mă consider o persoană tolerantă, dar e supărător când vezi persoane apte de muncă că cerșesc, sau copii care ți se adresează brutal, de parcă tu ești vinovat. Îmi este milă de bătrâni și le dau bani, dar aș vrea ca statul să le ofere o pensie bună, suficientă pentru un trai decent. Căci când au fost tineri ei au muncit pentru bunăstarea acestei țări. Cu cei ce aleg cerșitul ar fi bine de încercat să fie integrați în câmpul muncii, sau ajutați cumva prin cursuri de instruire...
Căci acum cerșitul e în vogă e o nouă profesiune ce ea amploare, implicând exploatarea minorilor, femeilor, persoanelor cu dizabilități... 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Omar Khayyam și lumea rubayatelor

Lumea ascunsă a rubayatelor lui Omar Khayyam   Recent, la o oră de curs, profesorul meu a rostit un  nume sofisticat dotat de o echilibristică străină. În integritatea sa acest nume sună cam așa: Omar Khayyam.  ,, Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.” poză simbol De la această sintagmă poetica a început o altă viață în mine. Mi-am zis: ,, din această seară mă duc să-l caut, să-l descopăr pe Omar Khayyam. O să-i deschid ușa inimii mele, pentru ca să intre lumina rubayatelor sale.” După o zi întreagă de vuiet și fierbințeală din microbusele arhipline, liniștea nopții și curgerea domoală a versurilor din rubayate m-au vrăjit cu desăvârșire. Am descoperit un Univers unde se adună și se plămădesc gânduri mărețe, gânduri sincere, gânduri simple... Aceste rubayate au o taină a lor care cuprind o stare de spirit, niște amintiri, o viață de om: ,,Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe