Treceți la conținutul principal

În vizită la Moldova 1

Astăzi, am avut marea plăcere să plec într-o excursie. Ei bine, nu una obișnuită, ci una mult dorită. Cu toate că am mai fost la acest post tv (în cadrul facultății de jurnalism), de astă dată a fost altfel. Datorită  concursului organizat de Everyday Journalism am avut ocazia să văd ce se întâmplă după camerele de luat vederi  la o emisiune în direct.

Elena Robu-Popa
Ghidul meu (dar am avut un ghid minunat) a fost Elena Robu-Popa, producătoarea și prezentatoarea emisiunii Moldova în direct. Eu zic că am avut noroc. Elena a fost foarte deschisă la comunicare, dar cel mai important este că m-am simțit bine discutând cu ea.  Am vorbit despre toate. Jurnalism, politică, oameni, lucrurile materiale și spirituale, facultate și iar jurnalism.

Despre Moldova 1 nu vreau să zic multe, știți și voi singuri ce arheolgie este acolo. Am fost destul de curioasă să văd cum se filmează în direct o emisiune. Și.... fraților, e greu... Se cere o maximă concentrare pe toată durata emisiei... ochi de bufnițe, nu alta. Glumesc. E o muncă de echipă foarte mare. Dacă nu ai echipă, nu ai emisiune. Nu ai televiuziune, de fapt.


O lecție bună ce am învățat-o de la Elena, care poate facultatea nu ne-o dă, una simplă, dar care face diferențele. Plăcerea. Trebuie să ai plăcere din ceea ce faci, să  faci cu plăcere munca ta și o să reușești indiferent dacă e Jurnal sau Moldova1.
studioul unde se filmează buletinele de știri

Cu riscul să mă repet, dar repetarea e mama științei, aș vrea să spun și eu celorlalți dacă sunteți curioși, aflați, întrebați, nu așteptați. Tot ce faceți să fie doar din plăcere. Munca din plăcere e pe jumătate făcută.

Sincere mulțumiri Victoriei Ungureanu și echipei Everyday Journalism. Mulțumesc Elenei că a găsit timp pentru curioși. Le doresc să aibă inspirație în ceea ce realizează.


Cu respect, Olga Sternițchi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Când toaleta-ți devine prieten

Veceu neamenajat În gospodăriile rurale din Moldova, majori tatea sătenilor au veceu afară, o groapă în curte sau grădină, numit ă literar, latrină . Puțini, însă, cunosc că deșeurile din acest tip de toalete, în cele din urmă, ajung în apa pe care tot ei o cons umă . O soluție ușor de realizat este toaleta uscată, cunoscută și ca EcoSan , care evită infectarea solului. Zeci de moldoveni, deja, și-au schimbat tradiționalul veceu pe unul prietenos mediului. Veceul ecologic este o practică foarte veche. Constă în a proteja mediul de deșeurile biologice și a le folosi pe post de îngrășământ agricol. În localitățile din Moldova, acestea au început a fi utilizate în ultimii ani, în mare parte, în rezultatul unor proiecte străine. Unul dintre acestea a fost realizat de WISDOM. Sergiu Andreev este nu doar coordinator de proiecte în cadrul WISDOM, dar și un promotor convins al veceurilor EcoSan. El își amintește că atunci când au inițiat acest proiect, oamenii au fost ...

"Lasă pensula și creionul să vorbească de la sine"

Dumitru Rău- tânăr și neliniștit?... nu, este un tânăr carismatic. Atuul lui se află într-un creion simplu, care îi este muză de creare a perfecțiunii. De mic, de când se ține minte, a fost cu ,,pensula” printre degete ca să deseneze, orice ar fi, el așternea pe hârtie. Crede că de la mama sa se trage pasiunea: ,,Mă lăsa cu creionul în mână și cu foaia pe masă când avea ea de lucru.. să am ocupatie... și iată-mă cu o pasiune.” Nu este cert dacă o să continue, dar cum spune el: ,, E mai bine să te limitezi uneori doar la statutul de hobby. Dacă continui, atunci oamenii vor căuta întotdeauna să vadă perfecțiunea în lucrările tale... Însă dacă ești un Amator, care nu a facut lecții de desen niciodată, atunci e mai ușor.” Este îndrăgostit de provocări, de aceea dacă s-ar pune cu de-a sila tot ar putea desena și ar avea inspirație. Muza nu o așteaptă, pentru că a lui este ascultătoare.... vine când trebuie și când nu trebuie :). În viitor vrea să încerce street-art-ul, desenele 3D, d...

Omar Khayyam și lumea rubayatelor

Lumea ascunsă a rubayatelor lui Omar Khayyam   Recent, la o oră de curs, profesorul meu a rostit un  nume sofisticat dotat de o echilibristică străină. În integritatea sa acest nume sună cam așa: Omar Khayyam.  ,, Eu sunt minunea lumii, spunea ieri trandafirul.” poză simbol De la această sintagmă poetica a început o altă viață în mine. Mi-am zis: ,, din această seară mă duc să-l caut, să-l descopăr pe Omar Khayyam. O să-i deschid ușa inimii mele, pentru ca să intre lumina rubayatelor sale.” După o zi întreagă de vuiet și fierbințeală din microbusele arhipline, liniștea nopții și curgerea domoală a versurilor din rubayate m-au vrăjit cu desăvârșire. Am descoperit un Univers unde se adună și se plămădesc gânduri mărețe, gânduri sincere, gânduri simple... Aceste rubayate au o taină a lor care cuprind o stare de spirit, niște amintiri, o viață de om: ,,Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe. Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe...