Trist si plictisitor ,totul este sublim disparind farmecul fiecarei clipe care trece pe alaturi neobservata.De ce?Doar totusi iarna ar trebui sa aduca zimbete si bucurii fiindca este anotimpul cu cele mai multe sarbatori si obiceiuri.Dar totusi totul este amortit si o tacere de plumb acopera pamintul,buzele fiind inclestate de sentimentul frigului asurzitor ce bintuie sufletul.Urit ,totul este dezgolit si infricosator.Chiar si rasaritul de soare si-a pierdut farmecul fiindca ne arata goliciunea naturii ce se afla in asteptare.De ce ?Simtim lacrimi amare si fierbinti ce se scurg de peste tot .Fiindca iarna inka nu sa indurat de nou pentru ca si noi sa simtim MARII SU PUFOSII FULGI DE NEA care sa impodobeasca totul,ca sa insufle acel spirit al iernii plin de pospetime si de puritate.Sentiment care ne este trezit doar de imensa plapuma de zapada pe care cu totii o asteptam cu nerabdare.
Grigore Vieru - ființă întru poezie: poet al copilului și cântăreț al valorilor umane De la mic la mare, de la mare la mic, oricare știe câte ceva din bibliografia Marelui Poet, Grigore Vieru. De altfel, suntem obligați să cunoaștem și să citim file din viața maestrului. S-a născut la 14 februarie 1935. N-am să menționez la ce dată a murit fizic, pentru că el și acum este viu. După moartea sa, l-a înfiat cuvântul și poezia. sursa: google Creația viereană izvorăște limpede, cu demnitate și convingere în necesitatea dreptății sale. Poezia sa a schimbat, practic a mișcat, din loc valoarea poeziei țării noastre. Până la Vieru s-a scris sub influența celor de la conducere, cenzura fiind impusă pe acele vremuri. ,,Scriu nu pentru că sunt poet, ci pentru că am văzut în copilărie cum curgea Prutul” zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente în creația sa: Mama, iubirea, graiul, copilăria vor fi mereu actuale, fiindcă acestea izvorăsc din divinitate și nu pot fi mi
Comentarii
Trimiteți un comentariu