Dorul ne marchează atât ființa, cât și sinele
Dor. Dacă vei deschide dicționarul explicativ la acest cuvânt neapărat vei citi că aceste trei litere cuprind, în dimesiunile lor concrete, un sentiment al cărui sens e infinit. E un fenomen ce nu poate fi explicat nici de filosofi, nici de poeți. Vei găsi în dreptul acestor buchii și dragoste, și melancolie, și alin, și dorință, și nostalgie. Chiar dacă le luăm pe toate împreună nu pot da o carateristică clară dorului nostru moldovenesc. Dorul, am aflat de la profesoara mea de română, e intraductibil. Adică nu are paralele și tangențe în alte limbi.
Trebuie să te naști pe-o gură de rai sau cel puțin pe-un picior de plai ca să știi că tu ești pecetluit pe suflet cu acest sentiment, Dor. Și în acest sens dorul devine una din caracteristicile cele mai importante ce ne marcehează poporul, ființa și sinele.
Dorul pentru poporul moldovenesc este o verigă care leagă ceea ce suntem cu ceea ce vrem să fim. Când ești atins de dor, materia și lucrurile încep să-și piardă valoarea. Nu te mai miră nimic și nimeni. Uiți ce însemnă frica. Moartea nu te mai sperie, iar Dumnezeu este mai aproape. Dorul ne face mai buni, mai perfecți.
Dorurile moldovenești sunt multe, deși sunt purtate într-un singur dor. Avem dor de casă, dor de părinți, dor de ființa dragă. dar și dor de-o bere, dor de cireșe albe, dor de prieteni. Avem până și dorul de-a muri și de-a fi înmormântați acolo unde ne-am născut.
Dacă nu ar fi această ancoră spirituală, Dorul, moldovenii mult mai ușor s-ar desprinde de vatră și-ar umple lumea. Din fericire această ancoră îi țintuiește locului, ca să rămână unde au fost. Și dacă s-au dus departe, Dorul, îi întoarce înapoi la obârșii.
Cu respect, Olga Sternițchi
Comentarii
Trimiteți un comentariu