Iubirea între ideal și deziluzie Iubirea este un cuvânt atât de simplu, ocupă atât de puțin spațiu, dar atât de mult suflet. Aceasta este asemenea vântului: nici nu știm de unde vine, nici unde se îndreaptă, dar totuși o simțim. Pentru că iubești, ai încredere în viață și nu ți-e frică de necunoscut. Grigore Vieru afirma: "dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață". Însă, iubirea înseamnă și suferinți, lacrimi, dezamăgiri... Dacă sentimentul iubirii se va naște dintr-o observație fizică, acesta va ajunge la deziluzie. Înfățișarea exterioară nu hrănește în totalmente dragostea adevărată. Este nevoie și de legăturile sufletești, și de bogăția interioară. Cea dintâi condiție a fericirii umane este de-a iubi și-a fi iubit. Iubirea e poezia simțurilor. Ori e sublimă și tinde la ideal. ori nu există și duce la deziluzie. Dar când există e pentru totdeauna și crește mereu în intensitate. Încredere, respect, plăcere de durere,